Législation canonique, œcuménique, du V-e siècle
Journal Title: Codrul Cosminului - Year 2009, Vol 15, Issue 1
Abstract
Secolul V, cu mici perioade, a fost frământat de lupte interne şi externe. Marele Imperiu Roman, începe să se destrame. Încă din secolul IV, se remarcă o scindare prin mutarea centrului de greutate de la Roma la Constantinopol. Biserica n-a fost ferită atunci de frământări. Din interiorul ei s-au iscat erori dogmatice (erezii) ce au necesitat întrunirea a două Sinoade ecumenice care să formuleze învăţătura dreaptă, conformă cu textul Sfintei Scripturi şi învăţătura Mântuitorului Hristos. Astfel, întâlnirile sinodale de la Efes şi Calcedon au reuşit să aducă în discuţie problemele de dogmă şi să formuleze în unanimitate dreapta învăţătură. În acelaşi timp, sinodalii s-au preocupat de normele canonice ce reglementau disciplina şi rânduiala Bisericii. Hotărârile Sinoadelor III si IV ecumenice, atât cele care se referă la învăţătura de credinţă, cât şi acelea care se referă la organizarea, funcţionarea şi păstrarea ordinei şi disciplinei în Biserică, în măsura în care sunt înţelese şi aplicate în spiritul „pe care l-au avut în vedere Sfinţii Părinţi”, vor contribui la binele Bisericii, la îndreptarea vieţii şi trăirii creştine, la pacea şi buna înţelegere dintre neamuri şi popoare. Pe lângă aceste Sinoade ecumenice, Sinodul local de la Cartagina, precum şi scrierile lui Teofil al Alexandriei şi Sfântul Chiril al Alexandriei, au arătat omogenitatea gândirii patristice a secolului V, izvorâtă din lucrarea şi purtarea de grijă a Duhului Sfânt invocat la începutul oricărui Sinod. S-a mai remarcat o tendinţă a papilor de a-şi afirma şi impune supremaţia, în baza unor presupuse canoane sinodal ecumenice, fiind puse la punct pretenţiile Romei asupra unui primat jurisdicţional în Biserică. Se poate spune, făcând o analiză mai atentă a materialului prezentat, că la jumătatea distanţei dintre cele 7 Sinoade Ecumenice, Biserica a reuşit să-şi aşeze dogmatic şi organizatoric viaţa pe un făgaş normal, urmând să evolueze prin membrii ei, clerici şi mireni. Nu va fi însă ferită de frământări interioare, finalizate în 1054 cu schisma între Apus şi Răsărit şi de erezii şi nici de lupte exterioare – atacul arabilor musulmani. A răzbătut însă şi a ieşit mai puternică pentru că autoritatea ei nu este de origine umană, ci divină, prin Marele Arhiereu Hristos şi oblăduirea Duhului Sfânt.
Authors and Affiliations
Ghenadie Serban
Keywords
Related Articles
- EP ID EP84899
- DOI -
- Views 108
- Downloads 0
December 1944: A British Mission in northern Moldavia
After the 23rd of August 1944, Romania has entered into a new phase of his history, being under the Armistice (12 September 1944) convention rules. In December 1944, was sent a British ACC Mission (with Ted Masterson and...
The theme of forgiveness in testaments and epitaphs in Romanian countries, Rzeczpospolita and the Russian Empire (XVIII Century-early XIX Century)
The testaments and epitaphs stand out among the most important sources of research of attitudes towards the death. In this article we will refer only to a sequence addressed by these sources: Christian forgiveness, a sub...
Russia’s soft security policy: 2000 – 2012
In the post-Soviet era, Russia has encountered several asymmetric threats which cannot be solved by using conventional forces. Especially after the terrorist attacks of September 11, 2001 in the U.S., Russia has recogniz...
Ein Wichtiges Dokument während der revolution zwischen 1848-1849 in Bukowina
Le document ci-joint est publié pour la première fois, intégralement en original et en traduction. Celui-ci comprend 9 points qui font référence à: l’historique de cette zone comme partie intégrante de l’espace dace et d...
Characteristics of Social Integration into Bukovinian «high society» (1848 - 1914)
The article deals with the issue of the social ties and relations among the ruling classes of Bukovinian society during the Austrian imperial administration (1848 - 1914), analysing the channels and criteria of social in...